sâmbătă, 20 august 2011

Dolors Alberola

NOCTURNĂ PICTATĂ ÎN ULEI

Apuc pensula şi schiţez corpul tău.
Ochi teribili de gazelă dezbrăcându-mă.
Diverşi şerpi şuerând, devorându-mi braţele.
Gura ta transformându-se
în teribila peşteră a dragostei.
Apuc pensula, te privesc,
te veghez pe şezute,
ca pe ceva ce supraveghează maiestrul.
O anacondă creşte în jungla ta
şi-mi devorează încet intestinele.
Eu, în pielea goală, sunt fragilă,
o sticlă reflectându-te,
o mână de foc mângâindu-te,
nişte buze de tul
ce se distrug, mor în timp ce sărută.
Apuc pensula şi pictez noaptea;
pe corpul meu
şi pe al tău apar luni cu duiumul.
Fac să muţească notele muzicale
şi te chem, în tăcere, pe nume.
Atunci tu îmi pictezi
doi trandafiri izbucnind între sâni.

NOCTURNO AL ÓLEO

Cojo el pincel y dibujo tu cuerpo.
Ojos terribles de gacela desnudándome.
Varias sierpes gimiendo, devorando mis brazos.
Tu boca convirtiéndose
en la terrible cueva del amor.
Cojo el pincel, te tomo,
te vigilo sedente,
igual que se vigila lo cimero.
Una anaconda crece en tu espesura
y roe sagazmente mis entrañas.
Yo, desnuda, soy frágil,
un vidrio reflejándote,
una mano de fuego acariciándote,
unos labios de tul
que se deshacen, mueren al hacer el amor.
Cojo el pincel y dibujo la noche;
encima de tu cuerpo
y de mi cuerpo varias lunas.
Hago callar las notas
y te llamo, en silencio, por tu nombre.
Entonces tú me pintas
dos rosas estallando entre mis pechos.


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu