Un poema de Ana Muela Sopeña

RESPIRAȚIE DEASUPRA STELEI

Lui Miguel Íñiguez, aflând de la lumină…

Cuvintele își întreprind traiectul

dincolo de lumină, în penumbră,

și plutesc în norii lor de hârtie

pentru a-ți spune atâtea lucruri

sau pentru a-și petrece în spațiu

o viață trăită până la urmă.

Am primit azi

mesajul tău electronic.

Era despre ceva deja cunoscut mie

sau poate doar intuit.

Fratele tău te ocrotea

din altă dimensiune a experienței,

pentru a-ți oferi alt mod de a privi

sau poate mai multe,

pentru a contura surâsuri

în grimasa fertilă a durerii.

Eu pot doar să-ți ofer

compania mea în tăcere,
o respirație peste o stea

care în fiecare noapte

se vrea a fi un semn ludic

a unui suflet ce și-a făcut datoria.

Scop minunat,

o misiune îndeplinită.

RESPIRACIÓN SOBRE LA ESTRELLA

A Miguel Íñiguez, sabiendo de la luz...

Las palabras realizan su trayecto,
más allá de la luz en la penumbra
y vuelan en sus nubes de papel
para decirte tanto
o para abandonarse en el espacio
de una vida vivida hasta el final.

He recibido hoy
tu correo electrónico.
Era algo conocido ya por mí
o quizás intuido.

Tu hermano te custodia
desde otra dimensión de la experiencia,
para darte otra forma de mirar
o quizás todavía,
para esbozar sonrisas
en el asombro fértil del dolor.

Yo sólo puedo darte
un acompañamiento en el silencio,
una respiración sobre la estrella
que cada noche
será un aviso lúdico
de un alma que alcanzó su cometido.

Propósito maestro,
una misión cumplida.