BUSCO MI CIUDAD
Vivo en una ciudad de lágrima y silencio. Las
calles bosquejo son de una agonía.
Cada día
vago en la penumbra
al atisbo de un encuentro, de
un labio que no haya roto la sangre, en vano
puentes de cristal o fuegos de artificio, el
destino conduce nuestra ruina y
nunca acabará
el futuro si no quiere.....
en Babel
los mapas convertidos, mi brújula
carece de valor y por más
que acuda a la parada,
mi autobús, partirá vacío, luces para niebla
y uniforme gris entre asientos sin nombre.
Busco
mi ciudad
entre arrabales de palabras, acuarelas sin tintar y
música que se extingue
justo donde mi mano alcanza........un roce de viento,
como un escalofrío,
sola
la piel
me deja
en medio de la calle
ÎMI CAUT ORAȘUL
Locuiesc în orașul de
lacrimă și tăcere. Conturul
străzilor sunt ale unei
agonii.
În fiecare zi
rătăcesc în penumbra
frânturii unei
întâlniri, a
unei buze pe care nu a spart-o
sângele, peste
punți inutile de sticlă
și focuri de artificii,
destinul ne poartă nenorocirile
și
niciodată nu va sfârși
viitorul fără ca acesta să
vrea...
în babel
transformate hărțile, busola
mea
nu e bună pentru nimic
și cum
nu aș face să ajung la
stație,
autobusul va pleca gol,
lumini pentru ceață
și haine cenușii printre
scaunele fără nume.
Îmi caut
orașul
printre cartiere de
cuvinte,
acuarelă nefolosită și
muzică ce dispare
acolo până unde îmi
ajunge mâna........o boare de vânt,
singură
pielea
mă lasă
în mijlocul străzii
*a.l.
*a.l.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu