duminică, 24 ianuarie 2016

"Metástasis" [56], poema de Luis Tamarit (trad. al rumano*)







Dedicado a Elisabeta Boțan y Andrei Langa, con mi gratitud por su labor de traducción al rumano de mis poemas y por darlos a conocer en su lengua materna...

[56]

La verdad del poema abre las jaulas donde el cielo clausura el vuelo de las aves

Los pastos crecieron y los caballos perdían sus dientes

Hubo la epidemia del verde quedó el resto del hacer

Texto: © Luis Tamarit, "Metástasis"
Imagen: © Juan Carlos Mestre


[56]

Adevărul poemului deschide colivii unde cerul claustrează zborul păsărilor

Pășunile s-au extins și caii și-au pierdut dinții

A fost o epidemie a verdelui și a rămas restul din tot ce a fost făcut


*a.l.

Un poema de Domingo Acosta Felipe (trad. al rumano*)






Conozco el espejismo.
Un escote no cambiará
el rumbo de mis ojos,
ni romperá los remos de mi oído.
Quiéreme, inventa la memoria,
pero no naufragues en mis dedos,
busca una orilla con tus velas.
Navego en la penumbra de los nombres,
palabra de las olas.

A Homero
El mar de Nadie, Aguere-Idea, 2011
© Domingo Acosta Felipe

Cunosc mirajul.
Un decolteu nu va schimba
ruta privirii mele,
nici nu-mi va sparge vâslele auzului.
Dorește-mă, recrează memoria,
însă nu naufragia în degetele mele,
caută un tărâm cu velele tale.
Plutesc în umbra numelor,
cuvântul valurilor.

Lui Homer
Marea Nimănui, Aguere-Idea, 2011
© Domingo Acosta Felipe
*a.l.

ACUPUNCTURĂ/ACUPUNCTURA






















ACUPUNCTURĂ

Nu există vreun remediu, niciunul…
Lovești piatră de piatră până sar scântei,
îți scoti acele din dreptul inimii
și le înfigi acolo unde doare mai mult:
în genunchi, în umăr sau în șira spinării,

ACUPUNCTURA

No hay ningún remedio, ninguno…
Golpeas las piedras hasta que salen chispas,
sacas las agujas del corazón
y las pones allá donde más duele:
en las rodillas, en el hombro o en la columna vertebral.