sâmbătă, 9 decembrie 2017

TODO/ TOTUL* de Hugo Mujica

Imagen 7 muy buena.jpg 
(imagen escogida de Wikipedia)

TODO

Anochece rojo brasas,
anochece
y pasa el viento,
pasa sobre el llano
que se abre noche,
que se despliega vientos.
Todo cabe en las manos vacías
y ese vacío es el don
y ese don es también todo.
  
TOTUL

Amurgește în culori de jeratic,
se înserează
și vântul bate,
trece peste câmpia
unde noaptea apare,
de unde vânturile pornesc.
Totul încape în mâinile goale
și golul acesta e harul divin
și harul acesta e deasemenea totul.


*traducido al rumano por Andrei Langa

Poema de Mauricio Escribano (trad. al rumano*)

Fotografia postată de Mauricio Alfredo Escribano.
(imagen escogida de la pagina de Facebook del autor)
***
aún aquellos días
golpean mis corneas
regresan grises
con sus paredes de hospital
y esas hojas de otoño
igual que caramelos de sangre
que lame el viento
estabas sola
en una cama de hierro
escoltada por mi ausencia
y te ibas de mí
como todas las cosas
que yo ignoro
por temor a amarlas

***
acele zile și azi 
îmi ating corneea
revin posomorâte
cu zidurile lor de spital
și aceste frunze de toamnă
ca niște caramele din sânge
pe care le linge vântul
stăteai singură
pe un pat de metal
alături de absența mea
și mi te îndepărtai
ca toate lucrurile
pe care le ignor
din teamă să nu le iubesc.


*traducere din spaniolă de Andrei Langa

vineri, 8 decembrie 2017

LA CASA, poema de MARTA CWIELONG (trad. en catalàn y rumano*)

Fotografia postată de Pere Bessó.
LA CASA

2
grietas, humedad
mas humedad
techos en intemperie
comienza la real despedida
de tu magia, tus voces
no creí abandonarte, supe
una vez morir en vos
pero
la vida necesita estar
en pie
levantar el grito
para que
no nos silencie la realidad
absurda
de vida
la crueldad de vivir

LA CASA

2
esquerdes, humitat
més humitat
sostres en intempèrie
comença el comiat real
de la teua màgia, de les teues veus
no creguí que t’hi deixaria,
una vegada vaig saber morir en tu
però la vida
necessita ser-hi dempeus
alçar el crit perquè
no ens silencie la realitat
absurda de la vida
la crueltat de viure

*traduït en català per PERE BESSÓ
 
CASA

2
fisuri, igrasie
igrasie peste tot
acoperișuri sparte
aici începe adevărata despărțire
de magia ta, de voci
nu credeam că te voi părăsi, știam
că voi muri odată în tine
dar
viața înseamnă să te ții
pe picioare
să ți se audă țipătul
pentru ca
să nu ne amuțească realitatea
absurdă
a vieții
oroarea de a trăi

*trad. al rumano por Andrei Langa

duminică, 3 decembrie 2017

Leonard Tuchilatu, CEAS DE ARGINT/ RELOJ DE PLATA*




CEAS DE ARGINT

Mai am un ceas de argint
cu melodii.
Și amurgul acesta în sărăcie, năduf.
Mai sunt atât de mulți
cărora nu le pasă
dacă mai scrie cineva
vreun vers.

(Sol, Fata Morgana, 1996)

RELOJ DE PLATA

Todavía tengo un reloj de plata
lleno de melodías.
Y este anochecer de pobreza, sin aire.
Hay tanta gente
que vive su vida
sin querer saber si queda alguien
que todavía escribe versos.

*trad. în spaniolă de A.L.

RELLOTGE D’ARGENT

Encara tinc un rellotge d’argent
amb melodies.
I aquest crepuscle sufocant en la pobresa.
Encara hi ha molts,
tants als que no els importa
si encara escriu algú
cap vers.

*traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

Haiku montan*



HAIKU MONTAN

Munți ce se mișcă,
nori întinși ca o pânză
fără păianjen.


HAIKU MUNTÀ

Muntanyes mòbils, 
núvols com teranyina
sense l’aranya.


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

miercuri, 29 noiembrie 2017

FRUMOASA ADORMITĂ*




FRUMOASA ADORMITĂ

Stă pe patul de moarte
așteptându-și și azi ursitul
sub plapuma ciuruită de vremuri
prin care abia pătrunde puțină lumină

Raze seci ale stelelor mereu cazătoare
fire de praf argintiu ce plutesc prin văzduh
strălucitoarea diademă pusă pe fruntea miresei
care își doarme nestingherită somnul cel de veci

LA BELLA DORMENT

És al llit de mort esperant avui el destí
sota la vànova escarbotada pel temps
per la que a penes entra una mica de llum
Raigs secs de les estrelles sempre fugaces
fils de pols d’argent que floten en l’atmosfera
la refulgent diadema posa al front de la núvia
que dorm profundament el somni d’eternitat

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

Poem de Chantal Maillard (trad. în română)*


Fotografia postată de Antonio Moya.

***
Dicen que hay ríos, muy lejos de aquí,
que pertenecen al sol y que escapan,
furiosos, de la tierra.
Ciertas noches mis manos son como esas corrientes:
abrasan todos los cuerpos que sueño.
De madrugada los encuentro tibios como la leche en la boca
de un ser recién nacido.

Hainuwele, trad. al castellano por Antonio Moya

***
Se zice că există râuri, departe de aici,
ce aparțin soarelui și care ies din albia lor,
nedomolite, părăsind malurile.
În unele nopți am mâinile asemănătoare acestor râuri,
îmbrățișează toate corpurile care le visez.
Dimineața le găsesc calde cum e laptele din gura
unui copil abia născut.

*trad. din spaniolă de A.L.

duminică, 26 noiembrie 2017

ȘOAPTE*


ȘOAPTE

Așteaptă, nu caută în cuvinte
(acolo nu găsești adevărul!),
află în șoapte puterea de a privi
prin ochii copilului ce încă
nu au început să vadă,
la vârsta de miere a fătului
abia născut, astă întâmplare
mai mare decât toate luminile
pasagere ce se perindă pe cer.


XIUXIUEIG

Espera, no busques en les paraules
(allà no trobaràs la veritat!),
troba en el xiuxiueig el poder de mirar
pels ulls de l’infant que encara
no ha començat a veure,
l’edat de mel del fetus
a penes nascut, aquest atzar
major que totes les llums
passatgeres que s’esdevenen al cel.


*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

duminică, 12 noiembrie 2017

Poem de Leopoldo María Panero (trad. în română*)



Fotografia postată de Antonio Moya.

MÁS allá de donde
aún se esconde la vida, queda
un reino, queda cultivar
como un rey su agonía,
hacer florecer como un reino
la sucia flor de la agonía:
yo que todo lo prostituí, aún puedo
prostituir mi muerte y hacer
de mi cadáver el último poema.

ACOLO unde
mai palpită viața, se află
o împărăție, pământ părăginit
de un rege în agonia sa,
floare urâtă a agoniei
făcută să crească peste un regat:
eu cel care am pervertit totul, încă pot
să îmi pervertesc moartea și să fac
din cadavrul meu un ultim poem.
  
*Last River Together, trad. în română de A.L.

HALTĂ (lui Carlos Salazar Gutiérrez, SALAGUTI)*



Resultado de imagen de salaguti

HALTĂ
(lui Carlos Salazar Gutiérrez, SALAGUTI)
                   
Să nu mai cauți nimic e poate
ultima parte, veritabilă a vieții,
când drumurile se intersectează
într-un loc anumit, la o haltă,
pe pământurile cele înalte,
apărute așa, de prin adâncuri,
drept formă rigidă de împotrivire
la vid, la starea de inexistența
ce stă să ne stăpânească ființa.

*A.L. 

ALTO
(a Carlos Salazar Gutiérrez, Salaguti)
 

No buscar res és potser
l’última part veritable de la vida,
quan els camins s’entrecreuen
en un lloc determinat, en un alto!,
en les terres altes,
aparegudes així, de les profunditats,
cap a una forma rígida de resistència
al buit, a l’estat d’inexistència
que hi és per a dominar-nos l’ésser.


Poema d'ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ