duminică, 25 iunie 2017

Poema de Mauricio Alfredo Escribano (trad. al rumano*)



Fotografia postată de Mauricio Alfredo Escribano.

(Y a veces lloro sin querer.
Ruben Dario)

Me asomo al barro seco,
al humo de la leña. Acumulo
azul de invierno en mis pestañas.
Me pregunto cuánto falta,
enciendo un cigarrillo. Quizás
cansado de haber vivido tanto,
ya me embarga una ansiedad
que es de otro mundo. Me asomo
a las veredas incorrectas, al vértigo
perpetuo de verme por entero.
No te nombro, no te olvido.
Y otra vez ya me acostumbro
a ser el hombre que sin querer
a veces llora, volviendo atrás
hacia tus ojos, de duro espejo.

(Și plâng uneori fără să vreau.
Ruben Dario)

Mă ițesc din noroiul uscat,
din fumul ieșit din lemnul ars. Adun
albastrul iernii în sprâncenele mele.
Mă întreb cât mai este,
aprind o țigară. Poate că
de atâta viață trăită
mă apucă o anxietate
ce vine din altă lume. Ies
pe trotuarele întortocheate, din vertijul
continuu de a mă vedea de sus până jos.
Nu îți zic pe nume, nu te uit.
Și pentru a câta oară mă obișnuiesc
să fiu omul care plânge uneori
fără să vrea, întorcându-se
la ochii tăi, de oglindă greu de străpuns.

*trad. al rumano por Andrei Langa

sâmbătă, 24 iunie 2017

DESTIN UMAN/ DESTINO HUMANO
















DESTIN UMAN

Plecat în călătorie,
mori de curiozitate
când ajungi la final.

DESTINO HUMANO


Estando de viaje,
te mueres de curiosidad
al llegar al final.

*trad. al español por el autor

sâmbătă, 17 iunie 2017

EL ÁRBOL VENCIDO/ COPACUL ÎNVINS* de Mercedes Ridoci



Fotografia postată de Mercedes Ridocci.

EL ÁRBOL VENCIDO

Las raíces se pudren,
el tronco se resiste,
más la savia se consume.
Las ramas se derrumban,
sangran lodo las yemas de sus hojas.
Se ahoga en el fango del fracaso.

COPACUL ÎNVINS

Rădăcinle cedează,
tulpina rezistă,
mai multă sevă se mistuie.
Ramurile cad,
sângerează marginile frunzelor.
Se afundă în negura înfrăngerii. 

*trad. al rumano por Andrei Langa

sâmbătă, 10 iunie 2017

Un poema de Raquel Zarazaga (trad. al rumano*)




Fotografia postată de Pedro Jubilot.
(Raquel Zarazaga (Bilbao, 1963). Ha publicado dos colecciones de poesía: Im-propias, en la Colección de Poesía El Ermitaño con prólogo de Josefa Parra, y A veces, cuando llueve, nos llega el olor de la sal, en CVA Ediciones… Poema escogido del blog Círculo de la Poesía)

IV

Hecha de tiempo y agua,
me pierdo como el río.
Nostalgia:
la única realidad.
Sólo ecos de mi grito
que nadie escucha.

IV

Făcută din timp și apă,
rătăcesc ca un râu.
Nostalgie:
singura realitate.
Doar ecouri ale strigătului meu
pe care nimeni nu îl aude.

*trad. por Andrei Langa

duminică, 4 iunie 2017

Mauricio Alfredo Escribano, un poema traducido al rumano*


Fotografia postată de Mauricio Alfredo Escribano.

***
hay algo peor que estar solo
realmente solo sin extrañar a nadie
sin que algún fantasma
me convenza de buscarlo

más terrible que estar solo
entre las brasas del día
que se apagan en la noche
dejando que las horas
se desangren

hay cosas peores
que seguir sin darme cuenta
del tiempo que llevo aniquilado
en una boca de algebraica biología

y es ir pisando con un dedo cada letra
que no sabe lo que escribo
cuando es tarde para todo

***
există ceva mai grav ca singurătatea
a rămâne singur fără să surprinzi pe nimeni
fără ca vreo nălucă
să mă convingă să o caut

mai strașnic decât a rămâne singur
absolut singur între jeraticul zilei
ce se stinge în noapte
lăsând ca orele
să sângereze

sunt lucruri mai strașnice
decât să trăiești fără a ține cont
de timpul pe care îl anihilez
cu o gura de algebrică biologie

așa că apăs cu un deget fiecare literă
care nici nu știe ce scriu
când e vreme târzie pentru toate

*trad. del español al rumano por Andrei Langa